Destinde-te, simte-te ca în propria casă.
Apa fierbe în ibricul fermecat…
Te rog să simţi mirosul presărat.
Boabe de cafea îţi inundă gândul.
Gândeşte-te la alb. Nu pierde timpul!
Ce contează ceaşca proaspăt spălată?
Priveşte cu atenţie farfuria plată.
Savurează fiecare particulă de cafea,
Gândindu-te la tine. Nu la el sau la ea.
Lasă-mă să-ţi strâng palma în ale mele mâini,
Să-ţi simt urmele vieţii, destinul din plin.
Când termini licoarea, mă poţi anunţa.
Îţi voi spune pe drept ce se va întâmpla în viaţa ta.
Vrei să mă testezi? Îţi ştiu şi trecutul.
Doar că te interesează cum va merge timpul.
Râuri de durere îmi apar în cană…
Ai plâns mult, nu? Asta laşi să pară.
Clipe fericite urmează în mai.
Doar crede-mă! De pierdut n-o să ai.
Gândeşte-te că viaţa e un dar.
Atenție! Nu îți explic iar.
Viitorul în cafea este o artă,
În zațul ce se-așterne îți văd viața drept o hartă.
Iubește-te mai mult, te mai aștept la mine.
Cafeaua va avea același gust, știi bine.
Versuri de Mădălina Rîpeanu